Infectiile tractului urinar II
Factori de risc:
Anatomia sistemului urinar feminin creste in mod considerabil riscul aparitiei unor infectii urinare. Uretra femeii este mai scurta decat cea a barbatului, facilitand contaminarea vezicii de catre bacterii. Astfel se explica faptul ca incidenta infectiilor de tract urinar este mai mare in cazul femeilor; 50% din acestea suferind cel putin o data in timpul vietii de o forma de ITU.
Categorii de persoane cu risc crescut:
– femeile, in special cele active sexual;
– barbatii care sufera de o hipertrofie benigna a prostatei (adenom) sau de o prostatita. Atunci cand volumul sau creste, prostata comprima uretra, incetind evacuarea urinei;
– femeile insarcinate prezinta un risc crescut de ITU datorita presiunii exercitate de bebelus asupra sistemului urinar, dar si datorita modificarilor hormonale inerente sarcinii;
– femeile care sufera de o vaginita cauzata de scaderea nivelului de estrogeni, dupa menopauza;
– persoanele diabetice, datorita nivelului ridicat de glucoza in urina – acesta constituie un mediu favorabil proliferarii bacteriilor si provoaca o sensibilitate crescuta la infectii;
– bolnavii care utilizeaza o sonda uretrala. Bacteriile se servesc de suprafata tubului pentru a infecta tractul urinar. Contractate uneori in spital, aceste bacterii pot dezvolta o anumita rezistenta, necesitand administrarea unor antibiotice mai puternice;
– persoanele cu o anomalie structurala a cailor urinare, cele cu calculi renali sau cu diverse tulburari neurologice.
Diagnostic:
Diagnosticul pentru infectiile urinare se bazeaza pe examenul citobacteriologic al urinei (ECBU) care permite punerea in evidenta a germenului responsabil de aparitia infectiei urinare. Prelevarea urinei se face in conditii speciale (urinare intr-un recipient steril dupa o toaleta locala riguroasa si recoltarea urinei din jetul intermediar). Gravitatea infectiei este determinata de numarul germenilor, care trebuie sa depaseasca 100 000/ ml de urina pentru afirmarea diagnosticului de infectie urinara.
Acest examen este urmat de antibiograma – examen ce determina gradul de sensibilitate al germenilor la diferite antibiotice.
Tratament:
Tratamentul general al infectiilor urinare. Infectiile tractului urinar de origine bacteriana se trateaza cu ajutorul antibioticelor. Alegerea acestora se face in functie de rezultatele analizelor de urina. Antibioticele pot fi administrate intr-o doza unica sau intr-un regim de trei, sapte sau 14 zile. In general simptomele dispar dupa 24 – 48 ore. Dar este foarte important ca durata tratamentului sa fie strict respectata. Daca antibioticul ales nu este eficient dupa 48 ore, trebuie informat medicul, in vederea alegerii unui alt medicament.
In cazul femeilor insarcinate, depistarea infectiilor urinare se face sistematic. Este foarte important ca in timpul unei sarcini prezenta unei ITU sa fie decelata iar, daca este cazul, infectia sa fie tratata. In 30% din cazuri, infectia se poate propaga la rinichi, existand posibilitatea unei nasteri premature.
Tratamentul infectiilor urinare grave:
Barbatii de toate varstele, femeile cu infectii recurente si copiii trebuie trimisi la un urolog, pentru a efectua analize suplimentare. In cazul unei obstructii a sistemului urinar, administrarea de antibiotice trebuie sa fie insotita de tratamentul cauzei obstructiei (prostata hipertrofiata, anomalie anatomica, calculi renali, etc.).
In ceea ce priveste infectiile intraspitalicesti (prin intermediul unei sonde uretrale sau a unei interventii chirurgicale), tratamentul este mai complicat datorita rezistentei crescute a bacteriilor la antibioticele comune. Medicul va prescrie antibiotice adecvate, pe baza rezultatelor culturii bacteriene realizate pe proba de urina. Riscul unei infectii contractate printr-o sonda uretrala poate fi redus prin utilizarea unui sistem etans si steril de colectare a urinei, a unguentelor antiseptice si prin luarea de antibiotice pe termen scurt.
Persoanele care prezinta dureri sau o senzatie de presiune in abdomenul inferior pot reduce aceste simptome prin luarea de analgezice. O compresa calda plasata pe abdomen poate produce acelasi efect.
Pacientii cu infectii urinare trebuie sa evite temporar cafeaua, alcoolul, bauturile carbogazoase ce contin cafeina si sucurile de citrice. Alimentele condimentate trebuie de asemenea evitate pana la vindecarea infectiei. Aceste alimente irita vezica urinara, determinand mictiuni si mai frecvente.
Prevenire:
Masuri preventive de baza: consumul de lichide, in special de apa. Se recomanda consumul a cel putin 6-8 pahare de lichide pe zi. Efectuarea de mictiuni frecvente, fara intarzierea lor prea mult timp.
La femei, evitarea utilizarii de produse agresive pentru igiena intima, deoarece pot irita mucoasa uretrei, provocand simptome asemanatoare celor ale unei ITU. Produsele utilizate in acest scop trebuie sa aiba un pH neutru.
La barbati, infectiile urinare la barbati sunt mai dificil de prevenit. Se recomanda consumul de lichide pentru a mentine un jet urinar normal. Daca este cazul, trebuie tratate afectiunile prostatei.
Complicatii:
Consultarea medicului imediat dupa manifestarea semnelor de infectie urinara este obligatorie. Daca infectia nu este tratata, agentul infectios continua sa se multiplice, invadand caile urinare. Acest lucru poate duce la probleme grave ale rinichilor, printre care pielonefrita sau calculii renali. In mod exceptional, o infectie a tractului urinar se poate agrava, determinand o septicemie sau o insuficienta renala.
