Terapia cu bolnavii
Starea sufleteasca a bolnavilor reumatici
In mod cert fiecare din noi, cunoastem un fapt bine stabilit, si anume acela ca starea noastra sufleteasca rezoneaza in totalitate cu starea noastra fizica, si invers. Activitatile pe care le realizam se leaga strans de starea noastra sufleteasca.
Asadar, reumaticilor trebuie sa li se explice clar ce activitati pot indeplini. Aceste persoane nu pot fi active tot timpul, aici intervenind problematica angajarii. Daca angajatorilor li se spune adevarul, atunci ei vor gasi cu siguranta o slujba convenabila. Unii bolnavi isi vor schimba serviciile care nu pot fi adaptate din cauza ca necesita prea multa miscare. Frustrarea, frica, depresia si resentimentele sunt simtamintele obisnuite pentru o persoana care nu poate face ceea ce un om normal face cu usurinta.
A vorbi despre aceste lucruri cu bolnavul este deja un pas spre a se simti mai bine. Persoana aleasa trebuie sa stie sa asculte mai degraba decat sa dea sfaturi. Indemnurile de genul “aduna-te” sau “invinge-te” pot face ca bolnavul sa se simta mai rau! Un alt suferind de artrita poate fi persoana cea mai potrivita pentru discutii constructive. Vorbind despre lucruri practice, se vor reduce si dificultatile psihologice pe care acestea le ridica.
Discutia cu psihologul il poate ajuta pe bolnavul reumatic sa se descurce cu durerea. Cu cat mai multe lucruri sunt impartasite cu familia si cu prietenii, cu atat suferinta este mai usor de suportat.
Starile puternice de deprimare pot fi combatute cu medicamente, dar multe dintre acestea dau obisnuinta/dependent, asadar, necesita atentie. Deasemenea antidepresivele nu rezolva fondul problemei.
Ajutorul altor oameni este vital, atat la bine cat si la rau.