Artroza

Temperaturile scăzute şi umiditatea crescută pot exacerba simptomatologia dureroasă a articulaţiilor afectate de artroză. Vizate sunt în principal articulaţiile mici de la nivelul mâinii, şoldurilor, genunchilor, articulaţia halucelui (degetul mare de la picior) şi a coloanei vertebrale, în special în regiunea cervicală şi lombosacrată.

Clinic se remarcă lărgirea articulaţiei, instabilitate şi limitarea mişcărilor. Pacienţii pot acuza redoare matinală (înţepenirea articulaţiei) cu durata de cel mult o jumătate de oră, apariţia durerii la mişcare şi dispariţia acesteia în repaus precum şi cracmente.

Cracmentele sunt zgomotele articulare apărute în timpul mobilizării, ca urmare a neregularităţilor de la nivelul cartilajului articular. De cele mai multe ori sunt nedureroase şi nu necesită tratament specific.

Este important de ştiut implicarea anumitor factori de risc în apariţia artrozei. Dintre aceştia, cei mai importanţi sunt: obezitatea, vârsta, ereditatea (în special artroza articulaţiilor interfalangiene distale-noduli Heberden), traumatismele articulare, modificările de statică articulară (modificări în plan frontal la nivelul genunchilor, cunoscute ca şi genu varum – genunchi în „O” şi genu valgus – genunchi în „ X”).

Din păcate, artroza nu este curabilă însă simptomatologia dureroasă poate fi ameliorată respectând câteva măsuri generale, cum ar fi: scăderea în greutate, evitarea eforturilor fizice intense, corectarea defectelor articulare, exerciţii pentru tonifierea musculaturii, aerobic, hidroterapie, corticoizi locali, capsaicina topică.