Dansul este unul dintre cele mai plăcute moduri de relaxare şi de socializare
Această terapie are drept scop de a reda încrederea în forţele proprii ale pacientului şi, în
acelaşi timp, să îl vindece de suferinţele emoţionale.
În cadrul acestei terapii, pacienţilor li se cere să se mişte în conformitate cu cele mai
ascunse gânduri şi sentimente, să se exprime în acord cu ele, să îşi manifeste de exemplu
furia, teama, senzaţia de izolare sau de frustrare. În acest mod persoanele deprimate
sunt încurajate să se confrunte cu problemele pe care le au şi să înveţe să le depăşească.
Şedinţele se desfăşoară în grupuri mici, sub atenta supraveghere a medicului. Pacienţii se
mişcă pe ritmurile diverse ale muzicii.
Psihologii susţin că terapia prin dans ajută la detensionarea nervoasă, la eliberarea de
stres şi nu în ultimul rând la socializare.
Mai mult, dansul solicită întreg organismul, dar mai ales picioarele. Pentru persoanele
care doresc să slăbească, acesta este o metodă eficientă de a scăpa de kilogramele
acumulate. De asemenea, dansul reprezintă o formă de aerobic, deoarece presupune
mişcări ale braţelor, picioarelor, precum şi ale şoldurilor. Mişcările pe ritmul muzicii care
pun accentul pe paşi şi pe mişcarea picioarelor reprezintă activitatea principală pentru
prevenirea apariţiei osteoporozei. Dansul, în general, poate arde tot la fel de multe calorii
ca mersul, înotul sau ciclismul.
In SUA, “Asociatia americana de terapie prin dans” a fost infiintata inca din 1966. Timp
de decenii aceasta a pregatit specialisti in asemenea tehnici si a pus bazele unor proceduri
standard care sunt in permanenta actualizate si in prezent, in functie de cele mai noi
descoperiri stiintifice referitoare la sistemul nervos si la psihicul uman.
Pe ce se bazeaza terapia prin dans?
Este binecunoscut faptul ca fiecare din cele cinci simturi cu care suntem dotati transmit
mesaje la creier prin intemediul nervilor, generand reactii specifice. De exemplu, sarim
in sus, la propriu, de bucurie si ne “prabusim” in momentul in care suntem tristi. Aceste
miscari fac parte din limbajul nostru non-verbal, fiind specifice corpului nostru. Atunci
cand nu reactionam la mesajele transmise de creier, inseamna ca una dintre “sigurantele”
noastre emotionale s-a ars.
In cadrul terapiei prin dans li se cere pacientilor sa se miste in conformitate cu cele mai
ascunse ganduri si sentimente, sa se exprime in acord cu ele, sa isi manifeste de exemplu
furia, teama, senzatia de izolare sau de frustrare. In acest mod ei sunt incurajati sa se
confrunte cu problemele pe care le au si sa invete sa le depaseasca.
Sedintele se desfasoara in grupuri mici, sub atenta observatie a medicului. Pacientii se
misca pe ritmurile diverse ale muzicii. Uneori se plimba, apoi alearga, sar in sus sau peste
obstacole, se tarasc sau fac diverse salturi. Totul pe acordurile muzicii.
Apoi ei sunt incurajati sa se autocunoasca mai bine fizic, sa se “apropie” de corpul lor,
si ulterior de al partenerilor de dans. Exercitiile se desfasoara pe secvente muzicale
cu diverse tempo-uri si intensitati, fiecare exprimand o bogatie intreaga de sentimente
specifice.
Scopul final este ca pacientul sa se simta “mai aproape” de el insusi dar si de cei din
jur, mai ales ca, de obicei, aceste sedinte de terapie in grup se incheie prin imbratisari
generale, intr-o atmosfera de liniste si de afectiune reciproca.
Dansul îţi impune acea stare de joc, de liber acces pe tărâmul imaginaţiei, unde totul
este posibil prin improvizaţie. Iată că dansul se adresează în aceeaşi măsură adulţilor care
doresc să socializeze, să se bucure din nou de anumite trăiri şi să se elibereze de anumite
emoţii, dar şi copiilor care de abia îl descoperă şi-l percep ca pe o joacă.
