iulie 2018

Unele plante v-ar putea ajuta să treceţi cu bine peste momentele dificile, dacă acestea sunt lipsite de gravitate şi trecătoare. În caz că simptomele persistă, consultaţi un psihoterapeut.
Tulburările de somn (sau insomniile) se caracterizează prin dificultatea de a adormi, treziri pe parcursul nopţii sau la răsăritul soarelui, cu imposibilitatea de a readormi, oboseală la trezire etc.
Tulburările de dispoziţie (sau stările depresive minore) se caracterizează prin demotivare, tristeţe anormală, oboseală, descurajare, gânduri negative devalorizante, nemulţumire sufletească etc.

Contra tulburărilor de somn şi a anxietăţii uşoare

Plantele sedative sunt, în general, utilizate în caz de tulburări uşoare ale somnului şi de anxietate pasageră. Favorizând relaxarea, facilitează adormirea şi reduc frecvenţa trezirilor nocturne.

Plante cu uleiuri esenţiale: levănţica, portocalul amar, roiniţa, lămâiţa, romaniţa. Uleiurile esenţiale pe care le deţin pot fi utilizate în funcţie de preferinţă, pe cale orală, cutanată, în inhalaţii, în difuzorul de aromoterapie sau sub forma câtorva picături puse pe o batistă sau pe faţa de pernă şi inhalând mirosul.

Alte plante: passiflora, păducelul, valeriana, hameiul, teiul, ovăzul, cătuşa, macul californian.

Cum se utilizează?

Plantele din cele două categorii se utilizează întregi sub formă de infuzie sau de decoct, de comprimate, extracte fluide sau tinctura-mamă. Utilizaţi mai multe plante din această listă, în combinaţie. Suplimentar, încercaţi o baie relaxantă cu plante aromatice, pentru un effect calmant care se va instala pe cale olfactivă.
În caz de tulburări de dispoziţie

În caz de stări depresive uşoare şi tranzitorii, se utilizează extractele din aceste plante, în principiul sub formă de comprimate şi de capsule.

• Sunătoarea: cercetările clinice au confirmat eficacitatea extractelor de sunătoare, prin comparaţie cu un placebo, pentru tratarea depresiei uşoare până la moderate. Alte studii au demonstrat că extractele de sunătoare sunt la fel de eficiente ca unele medicamente antidepresive standard pentru a trata depresia uşoară până la moderată. Atenţe, totuşi, la numeroasele interacţiuni medicamentoase.

• Griffonia: seminţele acestei specii conţin un aminoacid pe care organismul îl utilizează pentru a sintetiza serotonina, un neurotransmiţător al creierului care reglează starea de spirit, somnul şi anxietatea la mamifere. Administarea internă a acestei plante ar putea fi aşadar benefică în caz de stres, tulburări de somn şi anxietate.

• Şofranul: inflorescenţele acestei specii de brânduşă conţin diverşi compuşi care stau la originea calităţilor sale terapeutice. Studii clinice au demonstrat eficienţa sa în tratarea depresiei uşoare şi moderate, acţionând asemenea fluoxetinei, un medicament folosit de obicei în tratarea depresiei.

Cum se utilizează?

Ar putea fi de bun augur asocierea acestor remedii din plante utilizate în caz de tulburări ale somnului şi anxietate, căci adesea simptomele se asociază cu tulburări ale stării de spirit. Relaxarea şi un somn bun ar putea fi benefice pentru regăsirea bunei dispoziţii şi a bucuriei de a trăi.

Fericirea este în farfurie

Pentru a contribui la un bun echilibru psihologic, preferaţi:

• Alimentele cu index glicemic scăzut: fac să crească glicemia ( nivelul gluzozei sanguine) lent şi gradat.
• Alimente bogate în nutrienţi( proieine, acizi aminici, vitamine, minerale, oligo-elemente, antioxidanţi) stau la originea unui răspuns sănătos la stres şi contribuie la menţinerea stării de bine.
• Alimentele care contribuie la buna funcţionare a creierului: acizi graşi esenţiali de origine animală (peşte) sau vegetală (oleaginoase)
• Alimentele care favorizeaqză digestia, eliminarea şi dezintoxicarea: bogate în fibre, în antioxidanţi, în enzime şi în prebiotice.
• Suplimentar: faceţi cure de magneziu şi de vitamina D naturală.

Bolile cardiovasculare omoară astăzi tot mai mulţi români şi reprezintă principala cauză de deces, cu peste 57% din totalul înregistrat la nivel naţional. Un studiu finalizat recent în România reconfirmă efectele benefice ale consumului moderat de bere asupra scăderii riscului de apariţie a bolilor cardiovasculare. Studiul „Evaluarea efectului consumului de bere asupra hemostazei la subiecţi sănătoşi” a fost derulat sub egida Centrului de Studii despre Bere, Sănătate şi Nutriţie şi a fost realizat de către dr. Marina Oţelea, asistent universitar la catedra de Fiziopatologie II a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”.

Studiul a evaluat impactul consumului moderat de bere asupra echilibrului fluido-coagulant, prin măsurarea concentraţiei unor componente ale sângelui, factori ai sistemului natural de molecule cu activitate anti-coagulantă şi pro-coagulantă. Este vorba despre proteinele C şi S – cu rol de oprire a procesului de coagulare -, fibrinogenul – un marker al inflamaţiei şi al stării de hipercoagulabilitate -, PAI-1 (inhibitorul activatorului plasminogenului) cu rol de oprire a procesului de coagulare şi homocisteina – marker al disfuncţiei endoteliale.

Cercetările s-au derulat la finalul anului 2017 şi au implicat subiecţi cu vârste cuprinse între 20 şi 30 de ani, clinic sănătoşi. Măsurătorile au fost făcute atât la o oră de la ingestia berii, cât şi la o lună de consum zilnic, cantitatea de bere consumată nedepăşind însă limitele consumului moderat, adică 330 ml bere/zi în cazul femeilor şi respectiv 660 ml de bere/zi în cazul bărbaţilor.

„Măsurătorile efectuate la o oră după ingestia berii au indicat o variaţie a indicatorilor mai ridicată decât în cazul variaţiilor măsurate la un interval de o lună, dar potenţialul efect pozitiv al consumului moderat de bere revelat de studiu rămâne valabil în ambele variante”, a completat dr. Marina Oţelea.

La o oră de la ingerarea cantităţii de bere, studiul a arătat o reducere medie cu 45% a nivelului PAI-1, inhibitor al procesului normal de distrugere a cheagurilor nou formate. Fibrinogenul a avut, de asemenea, tendinţa să scadă după o oră, iar nivelul de homocisteină a scăzut cu 5,7%, un factor care este strâns legat de procesul de ateroscleroză, substratul pe care se grefează activarea coagulării şi formarea patologică a cheagurilor. După o lună de consum zilnic, scăderea PAI-1 a fost cu 7% mai mică faţă de nivelul iniţial. Fibrinogenul a avut o variaţie nesemnificativă statistic, iar homocisteina a revenit la valori apropiate, dar uşor mai mici decât cele iniţiale.

„Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, bolile cardiovasculare reprezintă 31% din cauzele de deces la nivel internaţional, la noi în ţară acestea reprezentând chiar principala cauză de deces, cu peste 57% din totalul înregistrat la nivel naţional. Adoptarea unui stil de viaţă sănătos care presupune un regim alimentar echilibrat şi exerciţiu fizic constant, poate contribui la prevenirea multora dintre formele bolilor cardiovasculare. De aceea, este foarte important să putem evalua cât mai corect impactul pe care stilul nostru de viaţă, care include evident şi preferinţele noastre alimentare, îl are asupra sănătăţii inimii.

Berea este o băutură prezentă în viaţa de zi cu zi a românilor, iar rezultatele studiului pe care îl facem public ne reconfirmă faptul că atunci când este consumată moderat, berea poate face parte cu succes dintr-un stil de viaţă sănătos”, a declarat dr. Corina Zugravu, Preşedinte Centrul de Studii despre Bere, Sănătate şi Nutriţie.

Boala cardiovasculară, indiferent de forma ei de expresie clinică: hipertensiune arterială, boală ischemică coronariană, accident vascular cerebral sau boală ischemică periferică, este în primul rând o boală a endoteliului, adică tunica internă a vaselor de sânge, având ca substrat histopatologic ateroscleroza şi activarea mecanismelor de tromboză.

Procesul de ateroscleroză şi inflamaţia endotelială încep din copilărie şi sunt accentuate de alimentaţia modernă hipercalorică în raport cu stilul de viaţă din ce în ce mai sedentar. De aceea, este extrem de important să se găsească factori din mediul nostru de viaţă care să menţină sub control acestă tendinţă la hipercoagulabilitate a sângelui.

Având în vedere faptul că între 5 şi 10% din populaţie este purtătoare a unei gene care predispune la hipercoagulabilitate şi la tromboză, din studiu s-a desprins concluzia că pot exista cazuri în care consumul moderat de bere ar putea avea o influenţă pozitivă chiar mai pregnantă asupra indicatorilor de hemostază. Este nevoie însă de elaborarea unei variante mai ample a studiului pentru a se putea revalida această concluzie.

Spondiloza cervicală: cauze, simptome şi tratament

Spondiloza cervicală – numită şi artrita gâtului – este termenul medical folosit pentru toate schimbările ce intervin în această zonă odată cu trecerea timpului. Durerea cervicală poate fi cauzată de mai mulţi factori, dar cel mai adesea este legată de vârstă, pentru că discurile vertebrale şi încheieturile se deteriorează din cauza trecerii timpului. Spondiloza cervicală afectează peste 85% dintre oamenii trecuţi de 60 de ani şi cauzează dureri şi rigiditate în zona cervicală

Spondiloza cervicală: factori de risc

Factorii de risc includ: vârsta ( spondiloza cervicală face parte din procesul natural de îmbătrânire), ocupaţia ( job-uri care implică mişcări repetitive ale gâtului, poziţii ciudate ale acestuia şi pe timp îndelungat sau muncă fizică susţinută, toate pun un stres prelungit pe gât), leziuni ale gâtului (accidentările anterioare din această zonă cresc riscul apariţiei spondilozei), factori genetici (în anumite familii au fost mai mulţi membri care au suferit de spondiloză cervicală, în altele nu), fumatul (sunt studii care au demonstrat că fumatul creşte riscul apariţiei acestei boli).

Spondiloza cervicală: simptome

Cei mai mulţi dintre aceia care au spondiloză cervicală nu au simptome. Însă când acestea apar, ele includ dureri şi rigiditate în zona gâtului. Uneori, spondiloza cervicală constă în îngustarea spaţiului măduvei spinării şi rădăcinii nervilor care pleacă din coloană spre restul corpului. În cazul în care măduva spinării sau nervii sunt “ciupiţi” de excrescenţele oaselor, se pot experimenta: furnicături, amorţeală şi slăbiciune în braţe, palme, picioare şi laba piciorului, o lipsă de coordonare, dificultate la mers, incontinenţă urinară şi control deficitar al intestinului. În cazul în care măduva spinării sau rădăcinile nervilor sunt presate din cauza spondilozei cervicale, afectarea poate deveni permanentă.