iarna

winter

Machiajul tau iarna

Umezeala, frigul şi în curând ninsoarea îţi pun în pericol machiajul? Nu ai nici un motiv de îngrijorare, îți oferim câteva sfaturi prin care îţi poţi ajusta make-up-ul din timpul iernii astfel încât să reziste oricărei surprize din acest sezon.

Combate pielea deshidratată
În timpul iernii straturile de produse aplicate pe faţa ta se usucă şi se pot crăpa, indiferent de cantitatea de machiaj pe care o porţi. Poţi obţine o strălucire naturală a pieleii tale folosind o cremă exfoliantă o dată pe săptămână, după care poţi aplica un strat de cremă hidratantă, cât timp pielea este încă umedă.
Iarna este un anotimp mai puţin favorabil pentru machiajul tău. De aceea trebuie să înveţi cum îţi poţi îngriji tenul şi astfel încât să te bucuri de un make-up de durată. Pielea ta este mereu uscată din cauza vântului, de aceea e nevoie să foloseşti o cremă nutritivă şi hidratantă, care să îţi menţină pH-ul pielii optim sezonului rece. Pe lângă acest aspect nu uita să foloseşti un scrub pentru faţă, care să îţi îndepărteze celulele moarte şi pielea uscată de pe ten. Iar mai apoi, după aceşti paşi necesari, poţi să îţi urmezi rutina de machiaj zilnică.

Obţine o acoperire mare
Un fond de ten hidratant, cu protecţie solară, rezistent la apă şi cu acoperire mare este tot ce ai nevoie în anotimpul rece. Umezeala şi vântul se află la orice pas şi sigur nu doreşti ca la evenimentele de sărbători să ai obrajii roşii din cauza vântului şi tuşul întins în partea  exterioară a ochiului. În timpul iernii se întâmplă des ca fondul de ten să se şteargă de pe faţă. De aceea este importantă folosirea unui fond de ten profesional, rezistent la apă, dar care să aibă şi o acoperire mare, pentru a fi sigură că vei arăta expceptional în orice moment.
Atenţie la machiajul ochilor
Vântul, zăpadă şi ploaia îţi pot provoca adevărate dezastre pentru machiaj. Poţi combate aceste lucruri prin utilizarea unor produse waterproof pentru machiaj. Iată ce îţi recomandă Katiuşa Popovici: „Dacă vrei ca faţa ta să fie impecabilă, chiar şi după ce treci printr-un cod galben de ninsoare sau să remediezi urmele lăsate de aceasta, trebuie să foloseşti mascara, un eyeliner şi un fard de ochi waterproof. Acestea îţi vor asigura un efect de durată ca acela pe care l-ai văzut în oglindă înainte de a pleca de acasă”.

Fixează-ţi machiajul
Produsele de fixare a machiajului sunt un „must have” în sezonul rece. Nu poţi să pleci din casă dacă nu ai aplică cel puţin un produs de fixare pentru machiajul realizat. Atât un spray, cât şi o pudră fixatoare pot face minuni.
Un machiaj nu este complet dacă nu este folosit un produs fixator. Indiferent dacă machiajul tău este de zi sau de ocazie, ai nevoie să aplici un strat din aceste produse înainte să ieşi din casă. Pe lângă faptul că machiajul tău va fi intact, acesta nu se va lua de pe faţă pe haine (eşarfa, geacă, pulover etc.). Pentru început aplica o pudră translucidă presată, aceasta este mai puţin colorată şi nu se va vedea pe haine, păstrându-ţi machiajul pe faţă pentru mai mult timp.

Conturează şi matifiază
Când vine vorba despre buze, lucrurile sunt puţin diferite. Dacă vrei buze colorate şi rezistente la umezeală, un ruj mat este mai mult decât necesar, devine obligatoriu în trusa ta de machiaj. Hidratează-ţi buzele în fiecare zi cu un balsam de buze, atât înainte de aplicarea unui ruj, cât şi după ce ai îndepărtat machiajul, fiindcă acesta usucă buzele. De asemenea, este important ca balsamul tău să conţină şi protecţie solară.
Iarna buzele tale suferă. Nu doar din cauza vântului, ci şi a umezelii. Le ai mereu uscate şi crăpate, ceea ce îţi creează o stare de disconfort. Dacă foloseşti rujuri cremoase sau gloss-uri, firele de păr sau eşarfa se vor lipi de buzele tale, ceea ce nu e foarte plăcut. De aceea îţi recomand să foloseşti un ruj mat, care să îţi ofere culoare de durată întreaga zi. Nu uita că înainte de a aplica un astfel de ruj să îţi hidratezi buzele cu un balsam. Rujul mat usucă buzele, dar este un produs de durată şi rezistent la transfer.

Adaugă culoare în obraji
Iarna poţi fi palidă sau dimpotrivă roşie ca focul, din cauza frigului. Depinde foarte mult de pigmentul pielii tale. Dacă tenul tău este măsliniu sau foarte deschis la ton, cu siguranţă nu ai pic de culoare în obraji, iar când este foarte rece afară tenul tău pare să fie palid. Ei bine, dacă nu ai culoare în obraji în acest sezon, te sfătuiesc să adaugi un strat subţire de blush. Acesta va face că o piele palidă şi lipsită de viaţă să capete culoare. Încearcă o nuanţă de piersică pentru tenul în tonuri medii sau calde sau o nuanţă de teracota, dacă tenul tău este închis la culoare, măsliniu. Nu uita să aplici deasupra pomeţilor spre partea interioară a acestora şi să îl întinzi foarte bine, astfel încât să nu fie un efect vulgar, ci unul natural.

Creion sau kit de sprâncene?
Creionul nu este cel mai bun prieten al machiajului tău când vine vorba de sezonul rece. Acesta te va face să arăţi mult prea încruntată într-un cadru alb şi pur, iar din cauza umezelii şi a căciulii, acesta se poate întinde. Alege să foloseşti un kit de sprâncene, care nu îţi va accentua foarte tare forma sprâncenelor, ci le va oferi culoare pe forma lor naturală.
Sprâncenele foarte accentuate nu sunt în trend iarna aceasta. De aceea îţi recomand să foloseşti un kit de sprâncene în nuanţe cât mai apropiate de cea a părului tău. Te asigur că efectul va fi altul, iar acestea vor rezista mult mai bine pe faţa ta.

winter

10 afectiuni ale pielii care se pot agrava in sezonul rece

În timpul sezonului rece, pielea noastră poate avea de suferit dacă nu este îngrijită corespunzător. Frigul şi vântul deteriorează aspectul pielii şi astfel pot apărea diferite probleme,  iar anumite afecţiuni dermatologice pot fi exacerbate. În general, e indicat să prevenim toate aceste probleme urmând sfaturile medicului dermatolog şi folosind creme hidratante şi articole vestimentare care protejează pielea, cum sunt mânuşile, fularul, căciula şi ciorapii groşi.

Tegumentul feţei trebuie hidratat zilnic cu ajutorul unei creme, iar buzele cu un balsam special. În cazul în care mergeţi la munte, aplicaţi cremă cu factor de protecţie solară, deoarece radiaţiile ultraviolete sunt reflectate şi de zăpadă şi pot provoca arsuri solare, cel mai frecvent la nivelul nasului şi obrajilor.
Se recomandă băi calde, nu fierbinţi, cu un săpun cât mai blând, urmate de tamponarea blandă a pielii cu prosopul (fără o frecare energică). După baie se va aplica o cremă de corp emolientă pe întreg corpul.

Problemele cutaneo-mucoase care apar iarna pot  lua o formă uşoară, cum ar fi uscăciunea pielii (xeroza cutanată, vizibilă la nivelul feţei, buzelor , coatelor , genunchilor şi gambelor), eczeme, cea mai frecventă fiind eczema fisurară a mâinilor, până la situaţii mai grave, cum sunt degerăturile cu  necroza tegumentului.
Simptomele supărătoare resimţite de pacienţi: pruritul (mâncărimea) şi usturimea sau durere.

Iată care sunt, afecţiunile ce pot deveni mai supărătoare în anotimpul rece!
Keratoza foliculară (pilară) este o afecţiune frecventă, caracterizată de aparţia unor mici papule (bubiţe), aspre la palpare, predominant în zona  braţelor. Se manifestă adesea în anotimpul rece, când uscăciunea pielii este accentuată.
Cremele şi loţiunile îmbunătăţesc aspectul pielii, cu condiţia să fie folosite constant.  Afecţiunea este cronică, cu perioade de remisiune şi exacerbare şi poate fi controlată prin aplicarea constantă de creme de îngrijire.  Se recomandă  evitarea produselor de spalare agresive, care usucă pielea.

Eczema fisurară apare mai frecvent în sezonul rece,  predominant la nivelul mâinilor. Prevenirea acestei afecţiuni constă în purtarea unor mânuşi, folosirea săpunurilor blânde şi aplicarea unor creme  emoliente. În unele cazuri,  când apar fisuri,  mâncărime şi usturime, se poate folosi o cremă cu conţinut de corticoizi  şi antibiotic, pentru a preveni suprainfectarea . De asemenea, se recomandă folosirea  mânuşilor de cauciuc la treburile casnice.

Cheilitis sicca ( buzele uscate şi crăpate) şi cheilita angulară (fisuri la nivelul colţurilor gurii) au o frecvenţă mai ridicată iarna şi  pot fi prevenite şi tratate cu ajutorul unui balsam de buze gras. În cazul cheilitei se poate prescrie o cremă cu antibiotic, pentru a preveni suprainfectarea leziunilor.

Urticaria la frig se manifestă prin apariţia unor papule sau placarde eritemato-edematoase pruriginoase la nivelul pielii expuse la frig. În aceste cazuri se pot folosi medicamente antialergice şi creme cu corticoizi.

Sindromul Raynaud poate fi detectat după paloarea şi cianoza (culoare albăstruie) degetelor mâinilor după expunerea la frig (acrocianoza), care produce ischemie la nivelul vaselor de sânge.

Crioglobulinemia este o afecţiune în care, în sângele bolnavilor se găseşte o imunoglobilină care are proprietatea de a precipita, la temperaturi sub 37 de grade Celsius, temperatura normală a corpului uman. De obicei, acesta se manifestă în regiuni ale corpului cu o temperatură mai scăzută, la extremităţi (nas, urechi, degete, în zone cu multe capilare superficiale, mai ales atunci când sunt expuse la temperaturi scăzute. Astfel, pot să apară acrocianoza, livedo reticularis (aspect de piele marmorată ), purpura, urticarie la rece, ulceraţii sau necroza ţesuturilor la nivel local.

Eritromelalgia este caracterizată de apariţia unui eritem, însoţit de durere şi senzaţia de arsură,  congestia şi tumefacţia extremităţilor membrelor.  Tratamentul constă în administrarea de aspirină şi anestezice locale.

Eritrocianoza afectează persoanele de sex feminin  şi se manifestă sub forma unor plăci roşii albăstrui sau violacee, simetrice, şi se localizează la nivelul tegumentului cu strat adipos mai gros, predominant  la nivelul gambelor.
Simptomele se estompează în cazul purtării hainelor groase şi scăderii în greutate. Această afecţiune poate dispărea spontan după câteva luni sau ani, dar în unele cazuri poate persista fibroza şi edemul chiar dacă eritemul (roşeaţa) a dispărut.

Pernioza apare la persoanele cu predispoziţie genetică pentru această afecţiune şi se manifestă prin apariţia unor leziuni inflamatorii eritemato-violacee cutanate, cauzate de expunerea la temperaturi aproape de punctul de îngheţare. Leziunile sunt localizate cel mai frecvent la nivelul degetelor mâinilor şi picioarelor, tălpilor şi călcâielor , nasului şi urechilor, dar pot apărea în orice parte a corpului expusă la frig. Simptomele după care poate fi detectată afecţiunea: pruritul, senzaţia de arsură locală şi durerea. În unele cazuri severe pot apărea bule (băşici), pustule şi ulceraţii.

Chilblain lupus este o formă rară de lupus cutanat care apare predominant la femei şi se caracterizează prin apariţia unor leziuni eritemato-edematoase la nivelul degetelor, cu aspect de degerătură. Este adesea rezistent la orice tratament, singura soluţie fiind evitarea frigului.

Dermatita atopică, psoriazisul, dermatita seboreică şi rozaceea sunt afecţiuni cutanate care se pot exacerba în condiţii de frig, iar bolnavii cu aceste afecţiuni trebuie să se ferească pe cât posibil de expunerea îndelungată la frig. De asemenea, fumătorii, pacienţii care prezintă tulburări circulatorii periferice sau suferă de alte boli sistemice, cum ar fi diabetul, trebuie să ştie că prezintă un risc mai mare de degerături ale extremităţilor.

Pericole pentru organism in perioada de iarna

Temperaturile joase conduc la scăderea rezistenţei organismului faţă de infecţii, la slăbirea funcţiei de producere a anticorpilor şi a puterii fagocitare a leucocitelor. Aceste condiţii favorizează apariţia unor boli contagioase, cum sunt afecţiunile catarale acute ale căilor respiratorii, pneumonia etc.

În unele cazuri frigul poate provoca o sensibilitate nespecifică care intensifică acţiunea factorilor toxici sau infecţioşi asupra ţesuturilor sensibilizate. Apar de asemenea dereglări vasomotorii, în special la părţile descoperite ale corpului (mâinile). Un microclimat rece conduce adeseori la apariţia reumatismului cronic, mialgiilor, nevralgiilor, radiculitelor etc.
Acţiunea îndelungată a temperaturii joase poate provoca dereglări.

Echilibrul termic al organismului în condiţii de acţiune a temperaturii scăzute se menţine prin realizarea funcţiilor de termoreglare fizică şi chimică. La termoreglarea fizică vasele sanguine se contractă, ceea ce duce la micşorarea temperaturii suprafeţei corpului şi, prin urmare, la scăderea pierderii de căldură prin radiaţie şi convecţie de pe toată suprafaţa şi nu numai de pe regiunile supuse acţiunii temperaturilor joase.
Rolul principal în termoreglarea organismului la acţiunea frigului îi revine termoreglării chimice prin creşterea termogenezei. La creşterea termoproducţiei participă tot organismul prin accelerarea proceselor de oxidare în diferite ţesuturi si organe. Sistemul muscular al organismului după activitate în termogeneză ocupă primul loc, fapt manifestat prin unul din procesele fiziologice de protecţie a organismului contra frigului – frisonul, în timpul căruia metabolismul în ţesutul muscular creşte considerabil.
Mecanismul acesta de protecţie a organismului la frig poate suferi şi unele tulburări în anumite condiţii, ca oboseala musculară, pierderile de sânge, unele părţi descoperite sau puţin păzite ale corpului (nas, urechi, mâini, picioare).

Acţiunea prelungită a temperaturii foarte scăzute poate duce la unele dereglări grave – la „hipotermie” (scăderea temperaturii corpului). Acest fenomen dovedeşte depăşirea posibilităţii de adaptare la condiţiile microclimatului rece. Hipotermia apare atunci când organismul este supus acţiunii microclimatului rece caracterizat prin umiditatea relativă a aerului crescută, temperatură scăzută, radiaţie negativă şi mişcare a aerului intensă.

În acest caz la nivelul diferitelor aparate şi sisteme se produce:
– scăderea temperaturii cutanate şi ulterior a temperaturii centrale a corpului;
– scăderea frecvenţei şi amplitudinii respiratorii cu menţinerea unui consum crescut de oxigen;
– scăderea frecvenţei pulsului şi creşterea tensiunii arteriale;
– creşterea cantităţii de urină şi a frecvenţei micţiunilor;
– creşterea concentraţiei sângelui, cu reducerea cantităţii de lichide circulante.

Răcirea, în funcţie de gradul intensităţii ei, poate provoca în organismul omului, mai ales al celui extenuat, epuizat fizic, un spectru întreg de efecte, începând cu traume de răcire la nivelul de afectare diferit până la dereglări, lichidarea cărora e în limita posibilităţilor şi de aceea sunt relativ primejdioase pentru organism. Răcirea poate fi cauza decesului. Şi nu numai la temperaturi extremale, joase ale aerului, ci şi în condiţii de temperatură relativ suportabilă. Cazul letal survine în stările de extenuare a organismului de surmenaj, alcoolism, stres etc.

Suprarăcirea joacă un rol important şi în etiologia aşa numitor boli de răceală. Aceste afecţiuni sunt foarte răspândite, cele mai frecvente fiind pneumonia, nefrita etc.

Un mare pericol pentru sănătate prezintă şi oscilaţiile bruşte ale temperaturii aerului. La schimbările bruşte şi neobişnuite ale temperaturii aerului creşte acţiunea afectivă a frigului. Încă marele Hipocrat spunea “Succesiunea anotimpurilor duce cel mai des la boli, dar şi schimbările mari de căldură şi frig şi alte varieri ale vremii în cursul anului duc la acelaşi rezultat”.

Care sunt consecinţele acţiunii negative a frigului asupra organismului?
Răceala, în funcţie de intensitatea ei, diminuează capacitatea de protecţie a organismului: creşte vulnerabilitatea forţelor protectorii, agenţii patogeni pătrund uşor în organism. Ca rezultat al răcelii scade activitatea fagocitozei, adică a capacităţii organismului de a rezista în faţa agenţilor patogeni.

Răceala contribuie la scăderea nivelului metabolismului şi a activităţii nervoase centrale, ceea ce conduce la progresarea bolilor cronice de care suferă organismul şi la apariţia altor boli, în special la persoanele care nu sunt călite, antrenate. Un pericol şi mai mare pentru sănătate îl reprezintă răcirea unor părţi izolate ale corpului, care favorizează îmbolnăvirea de radiculite, nevralgii, miozite sau de alte maladii periculoase.

În unele cazuri temperatura joasă duce la dereglări, care prezintă o leziune inflamatorie locală. Se constată, de obicei, degerături la picioare, mâini, urechi, obraji. În caz de degerături uşoare pot apărea pete roşii, vinete şi dureri, iar pentru cele mai grave e caracteristică apariţia unor bule cu un conţinut lichid vâscos sau sanguinolent.
Degerăturile sunt însoţite de somnolenţă, rărirea pulsului, scăderea temperaturii. Procesele patologice caracteristice la degerături sunt determinate atât de acţiunea directă a temperaturii joase asupra ţesuturilor, cât şi de spasmul îndelungat al vaselor sanguine periferice.

În scopul profilaxiei degerăturilor este important de a asigura persoanele implicate la activităţi în condiţiile unei temperaturi scăzute cu îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvate, în timpul îndeplinirii unor misiuni statice – călduroase şi uscate. Permanent e necesar a alterna modul de activitate static cu cel dinamic.